Teritoriul judeţului Galati poartã mãrturii materiale ale prezenţei omului din timpuri strãvechi, preistorice. Analiza succesiunii şi repartiţiei dovezilor arheologice de culturã materialã aratã cã teritoriul judeţului a fost populat şi a intrat pe circuitul folosinţei umane din timpuri preistorice.
Cele mai vechi vestigii umane în ţinutul Covurluiului aparţin paleoliticului final şi epipaleoliticului. Culturile paleolitice sunt localizate la Bereşti şi la Cavadineşti. Paleoliticul superior a fost pus în evidenţã în nordul judeţului, pe moşiile aşezãrilor Pleşa, Puricani, Crãieşti, Bãlãbãneşti, Şipote, Rãdeşti, Bãneasa, Suceveni.
În succesiunea strategicã arheologicã au fost localizate şi aşezãri din neoliticul vechi, aparţinând culturii Criş, ce apar sub formã de aşezãri neîntãrite. Urmele acestei culturi au fost descoperite la Negrileşti şi la nord de Tecuci, pe valea Bârladului, la Munteni. La Bereşti au fost puse în evidenţã urme ale culturilor Precucuteniene şi Cucuteniene. Cultura Precucutenianã este reprezentatã prin ceramicã pictatã bicromã şi tricomã la Stoicani, Mãstãcani, Smulţi, Drãgãneşti, Bãneasa, Suceveni. Cetãţuia de la Stoicani aratã, prin resturile culturii materiale, ocupaţiile vânãtoreşti, de creşterea animalelor şi de culturã a plantelor, practicate de locuitorii acestui teritoriu, ca şi unele meşteşuguri casnice, ca de exemplu olãritul, torsul, ţesutul.
Continuitatea populaţiei este doveditã de culturile materiale aparţinând perioadei de tranziţie spre epoca bronzului, reprezentate prin aşezãri de tip „Sãlaş” la Stoicani.
Epoca fierului a lãsat numeroase urme materiale descoperite şi cercetate în peste 15 localitãţi actuale, arãtând pãtrunderea unor influenţe ale civilizaţiei greceşti dinspre Dobrogea. Astfel, ceramicã şi monede greceşti au fost descoperite la Galaţi, Barboşi şi Frumuşiţa, iar la Galaţi se pare cã a existat chiar o aşezare greceascã. Vestigiile arheologice permit reconstituirea unui ax al pãtrunderii civilizaţiei şi culturii materiale greceşti pe direcţia Histria – gura Siretului – Barboşi – Poiana (Tecuci) – Trotuş – Oituz, ceea ce demonstreazã intensitatea activitãţii materiale şi spirituale a autohtonilor.
Cultura geto-dacicã este reprezentatã prin aşezãri localizate pe vetrele actuale de la Galaţi şi Frumuşiţa şi prin aşezarea Piroboridava (Poiana, comuna Nicoreşti).
Viaţa romanã a fost deosebit de intensã. Castrul militar de la Barboşi şi aşezarea civilã de pe vatra Galaţilor de azi întreţineau legãturi comerciale cu Moesia Inferioarã şi cu Grecia şi Asia Micã pe Dunãre şi Pontul Euxin.
Numeroase urme materiale pun în evidenţã şi perioada migraţiei popoarelor, care au lãsat urme şi în toponimia acestor locuri.
În secolele X-XIII se înscriu şi pe teritoriul actual al judeţului Galaţi forme ale feudalismului timpuriu, strâns legate de influenţa bizantinã, fapt atestat de numeroase monede bizantine descoperite. În secolele XV-XVI sunt atestate de documente istorice scrise, numeroase aşezãri, ca de exemplu Blãjerii de Jos (1448), Lieşti (1495), Şerbãneştii (1430), Buceştii (1548), Drãgãneşti (1575) etc., iar în secolul al XVII-lea Umbrãreşti (1649), Salcea (1695), etc.
Pe harta lui Dimitrie Cantemir din Descriptio Moldaviae sunt consemnate aşezãrile Nicoreşti, Poiana, Piscu, Corod, Oancea, Adam, Tulucesti, Folteşti, Tecuci, Galaţi.
La sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea apar sloboziile, care duc la îndesirea reţelei de aşezãri rurale, din care astãzi s-au pãstrat Slobozia Bãneasa, Slobozia Oancea, Slobozia Conachi şi Slobozia Corni.
În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea s-au ivit aşezãri rurale noi ca urmare a creşterii producţiei marfã de cereale dupã 1859, a reformei agrare din 1864 şi dupã împroprietãrirea din 1879.
Diferitele forme de populare – migraţiile, pãstoritului agricol, infiltraţiile lente şi colonizãrile, imigrãrile (lipoveni, greci, bulgari, armeni, evrei etc.) au contribuit la modificarea structurii demografice a judeţului. Astfel, popularea a fost stimulatã de dezvoltarea agriculturii, de liberalizarea comerţului, de intensificarea circulaţiei, de procesele de împroprietãrire.
În prima jumãtate a secolului al XIX-lea, au avut loc frãmântãri social-politice şi conflicte numeroase. Acestea au contribuit la accelerarea procesului de destrãmare a relaţiilor feudale şi la apariţia şi accentuarea relaţiilor de producţie capitaliste.
Masele populare din judeţ au acţionat în mişcarea antiotomanã din anul 1821 şi în aceea revoluţionarã de la 1848.
Participarea activã a populaţiei din fostele judeţe Covurlui şi Tecuci la lupta pentru unirea principatelor a fost determinatã, în bunã parte, de faptul cã aici au trãit şi activat patrioţi înflãcãraţi ca Alexandru Ioan Cuza (care a fost pârcãlab de Galaţi) şi Costache Negri (originar din satul Mînjina care astãzi îi poartã numele). La Mînjina participau la elaborarea ideilor unioniste personalitãţi marcante ale neamului românesc, cum ar fi: Nicolae Bãlcescu, Ion Ghica, Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Grigore Alexandrescu.
