Judeţul Galaţi, cu o suprafaţã de 4.466,3 km², reprezentând 1,9% din suprafaţa României, se înscrie în aria judeţelor pericarpatice, dunãrene, fiind situat relativ aproape de Marea Neagrã, la confluenţa a trei mari ape curgãtoare – Dunãrea, Siret, Prut şi la încrucişarea unor mari drumuri comerciale.

Poziţia geograficã a judeţului – proiectatã pe fundalul istoriei poporului român – a însumat un complex de factori, cauze şi consecinţe, acest pãmânt strãvechi al Moldovei învecinându-se cu Dobrogea şi Muntenia, pe el interferându-se fapte, oameni, idei, resurse, drumuri comerciale.
Aşezat în sud-estul ţãrii între 45^o25′ şi 46^o10′ latitudine nordicã, 27^o20′ şi 28^o10′ longitudine esticã, se mãrgineşte în partea de nord cu judeţul Vaslui şi judeţul Vrancea, spre sud cu judeţul Brãila şi judeţul Tulcea la est cu Republica Moldova iar la vest cu judeţul Vrancea.

Condiţiile naturale ale teritoriului judeţului Galaţi poartã în peisaj amprenta unor influenţe datorate acelor entitãţi geografice europene care se interfereazã pe pãmântul României.

Clima – teritoriul judeţului Galaţi aparţine în totalitate sectorului de climã continentalã (partea sudicã şi centralã însumând mai bine de 90% din suprafaţã, se încadreazã în ţinutul de climã de câmpie, iar extremitatea nordicã reprezentând 10% din teritoriu, în ţinutul cu climã de dealuri). În ambele ţinuturi climatice, verile sunt foarte calde şi uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar şi de întreruperi frecvente provocate de advecţiile de aer cald şi umed din S şi SV care determinã intervale de încãlzire şi de topire a stratului de zãpadã. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului şi Dunãrii introduc în valorile şi regimul principalelor elemente meteorologice, modificãri care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncã, mai umed şi mai rãcoros vara şi mai umed şi mai puţin rece iarna.
Circulaţia generalã a atmosferei are ca trãsãturi principale frecvenţa relativ mare a advecţiilor lente de aer temperat-oceanic din V şi NV (mai ales în semestrul cald), frecvenţa de asemenea mare a advecţiilor de aer temperat-continental din NE şi E (mai ales în anotimpul rece), precum şi advecţiile mai puţin frecvente de aer arctic din N şi aer tropical maritim din SV şi S.

Relieful – prin poziţia sa la exteriorul arcului carpatic, judeţul Galaţi ocupã zona de întrepãtrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeanã, sud-europeanã şi în parte, central-europeanã, ceea ce se reflectã fidel atât în condiţiile climaterice în învelişul vegetal şi de soluri, cât şi în structura geologicã a reliefului. Acestea din urmã oferã o privelişte cu înãlţimi domolite, cuprinse între 310 m în nord şi 5 -10 m la sud.
Teritoriul judeţului Galaţi în sine prezintã un relief tabular cu o fragmentare mai accentuatã în nord şi mai slabã în sud, distingându-se dupã altitudine, poziţie şi particularitãţi de relief, cinci unitãţi geomorfologice: Podişul Covurluiului, Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurluiului, Lunca Siretului Inferior şi Lunca Prutului de Jos.
Formaţiunile geologice vechi sunt prea puţin importante din punct de vedere al resurselor minerale. Au fost identificate şi se exploateazã hidrocarburi – ţiţei şi gaze naturale în zonele Schela – Independenţa, Munteni – Berheci şi Brateş. Formaţiunile geologice tinere şi în special cuaternare, constituite din argile comune, nisipuri, pietrişuri – exploatate la Galaţi, Tecuci, Braniştea şi din albia minorã a râului Prut, au deosebitã importanţã pentru industria materialelor de construcţii.

Rezervaţii şi monumente ale naturii
Principala rezervaţie naturalã din judeţul Galaţi este localizatã pe nisipurile din câmpia Tecuciului şi anume la sud de localitatea Lieşti, în jurul satului Hanu Conachi, pe o fâşie de circa 4 km lungime şi 0,5 – 1 km lãţime având o suprafaţã de circa 84 ha şi care se continuã pânã în lunca Siretului.
La câţiva kilometri de Municipiul Galaţi se aflã rezervaţia paleontologicã de la Barboşi (Tirighina) cu o suprafaţã de circa 1 ha, cuprinzând fosile de moluşte din faza Euxinului vechi (cu aproximativ 400000 ani în urmã). De asemenea, nu departe de Galaţi, şi anume la nord de oraş, dar pe valea Prutului, pe teritoriul comunei Tuluceşti, în locul numit Râpa Bãlaia, se aflã cea de-a doua rezervaţie paleontologicã. A treia rezervaţie paleontologicã se aflã lângã oraşul Tecuci, pe şoseaua Tecuci-Valea Mãrului-Pechea-Galaţi, cu o suprafaţã de 1,5 ha. Rezervaţia se aflã pe terasa inferioarã a Bârladului, la punctul numit „La Rateş” adicã acolo unde a fost cândva un han.
În partea de rãsãrit a judeţului, pe teritoriul comunei Bãneasa, între localitãţile Bãneasa şi Roşcani, se aflã Pãdurea Bãneasa, în care, pe lângã pãdurea în sine este ocrotit şi bujorul sãlbatic, pe seama cãruia s-au creat legende şi o mare serbare popularã care are loc în fiecare an. Se spune cã bujorii ar fi apãrut din sângele moldovenilor cãzuţi în lupta de la Roşcani, de la 1574, când armata lui Ioan Vodã cel Viteaz a fost învinsã de turci datoritã lipsei de apã. Şi în pãdurea de la Hanu Conachi se desfãşoarã în fiecare an, sãrbãtoarea salcâmului. Aceste douã rezervaţii constituie nu numai obiective ştiinţifice, dar şi atracţii permanente pentru turişti.